superarbitru

română

Etimologie

Din super- + arbitru (după franceză surarbitre).

Pronunție

  • AFI: /su.per.ar'bi.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
superarbitru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ superarbitru superarbitri
Articulat superarbitrul superarbitrii
Genitiv-Dativ superarbitrului superarbitrilor
Vocativ superarbitrule superarbitrilor
  1. persoană delegată de un for superior pentru a rezolva litigiile ivite în timpul desfășurării unei competiții, fără a se substitui atribuțiilor arbitrului principal; supraarbitru.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.