sunător

română

Etimologie

Din a suna + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /su.nə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
sunător
Singular Plural
Masculin sunător sunători
Feminin sunătoare sunătoare
Neutru sunător sunătoare
  1. (despre obiecte de metal) care produce sunete.
  2. care foșnește, foșnitor.
  3. (despre vânt) care vâjâie; șuierător.
  4. (fig.) (despre cuvinte, fraze etc.) plin de emfază; bombastic, pretențios.
  5. care sună puternic și prelung, care are rezonanță puternică; răsunător.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.