șuierător

română

Etimologie

Din a șuiera + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ʃu.je.rə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
șuierător
Singular Plural
Masculin șuierător șuierători
Feminin șuierătoare șuierătoare
Neutru șuierător șuierătoare
  1. (adesea adverbial) cu un sunet strident, ascuțit; șuierat.
  2. (despre unele animale, păsări) care scoate un țipăt, un sunet (ascuțit) specific.
  3. (despre vânt) care produce un zgomot puternic și vibrant.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.