sunătoare
română
Etimologie
Din latină (herba) *sanatoria (după sunător), datorită virtuților sale curative, alterată fonetic prin etimologie populară considerându-se derivată de la a suna.
Pronunție
- AFI: /su.nə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului sunătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sunătoare | sunători |
| Articulat | sunătoarea | sunătorile |
| Genitiv-Dativ | sunătorii | sunătorilor |
| Vocativ | sunătoare, sunătoareo | sunătorilor |
Sinonime
- Crepis foetida: (bot.) (reg.) măselar, pojarniță, barba-lupului, lăptuca-iepurilor
- Hypericum perforatum: (bot.) pojarniță, (reg.) drobișor, fălcățea, harnică, închegătoare, pojar, pojarnică, sunaică, șerlai, zburătoare, barba-lupului, buruiană-de-năduf, crucea-voinicului, floare-de-năduf, floare-galbenă, iarba-crucii, iarba-lui-sf.-Ioan, iarba-sângelui, iarba-spaimei, iarba-spurcății, osul-iepurelui, sovârf-galben
- Hypericum maculatum: (bot.) (reg.) fălcățea, lujerică, merișor, sovârvariță, sulițică, brâncuță-de-pisică, iarba-spaimei, trifoi-căpresc
- Crepis rhocadifolia: (bot.) (reg.) barba-lupului, găină-părăsită
Cuvinte compuse
- sunătoare-de-munte
Cuvinte apropiate
Traduceri
plantă; floare (Crepis foetida)
|
plantă; floare (Hypericum perforatum)
|
|
plantă; floare (Hyoscyamus niger)
|
|
plantă; floare (Dorycnium herbaceum)
Etimologie
Din sunător.
Adjectiv
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.