sulițică

română

Etimologie

Din suliță + sufixul -ică.

Pronunție

  • AFI: /su.li'ʦi.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sulițică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sulițică sulițele
Articulat sulițica sulițelele
Genitiv-Dativ sulițelei sulițelelor
Vocativ sulițică sulițelelor
  1. (bot.) (Dorycnium herbaceum) plantă erbacee lemnoasă la bază, din familia leguminoaselor, cu tulpina ramificată, cu frunzele păroase pe partea inferioară și cu flori dispuse în capitule bogate.

Sinonime

  • (bot.) (reg.) fălcată, fălcăție, sulițioară, sunătoare, vinuț, brâncuță-de-pisică, floarea-vinului, trifoi-sălbatic, trifoiul-caprelor

Cuvinte apropiate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.