sumuța

română

Etimologie

Din latină *submotiare (< submotum).

Pronunție

  • AFI: /su.mu'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
sumuța
Infinitiv a sumuța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 sumuț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să sumuțe
Participiu sumuțat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (pop.) a ațâța, a îndemna pe cineva să pornească împotriva cuiva; a asmuți.
  2. (v.refl.) (reg.) a înfrunta pe cineva cu vorba; a se rățoi.
  3. (v.intranz.) (reg.) a scoate sunete specifice țuguind buzele, pentru a îndemna caii să pornească sau să meargă mai repede etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.