strujitură

română

Etimologie

Din a struji + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /stru.ʒi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
strujitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strujitură strujituri
Articulat strujitura strujiturile
Genitiv-Dativ strujiturii strujiturilor
Vocativ strujitură strujiturilor
  1. fâșie, așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.