spurcăciune

română

Etimologie

Din a spurca + sufixul -ăciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
spurcăciune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spurcăciune spurcăciuni
Articulat spurcăciunea spurcăciunile
Genitiv-Dativ spurcăciunii spurcăciunilor
Vocativ spurcăciune spurcăciunilor
  1. lucru spurcat, grețos; scârnăvie, murdărie.
  2. (fig.) faptă sau vorbă murdară; trivialitate.
  3. termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; (p.ext.) monstru.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.