sofist

română

Etimologie

Din franceză sophiste < latină sophista.

Pronunție

  • AFI: /so'fist/


Substantiv


Declinarea substantivului
sofist
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sofist sofiști
Articulat sofistul sofiștii
Genitiv-Dativ sofistului sofiștilor
Vocativ sofistule sofiștilor
  1. filozof și retor în antichitatea greacă, la început adept al explicării raționale și materialiste a fenomenelor naturii (prin respingerea soluțiilor mistico-religioase), mai târziu adept al idealismului filozofic, care folosea ca metodă de discuție argumentarea sofistică.
  2. (p.gener.) persoană care folosește sofismele, argumentația sofistică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.