retor

română

Variante

Etimologie

Din neogreacă ριτορ (rítor) < latină rhetor, rhetoris.

Pronunție

  • AFI: /re'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
retor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ retor retori
Articulat retorul retorii
Genitiv-Dativ retorului retorilor
Vocativ retorule retorilor
  1. (în antichitatea greco-romană) maestru, profesor de retorică.
  2. orator.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.