smiorcăi
română
Etimologie
Din smiorc. Confer a smârcâi.
Pronunție
- AFI: /smjor.kəˈi/
Verb
| Conjugarea verbului smiorcăi | |
| Infinitiv | a smiorcăi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
smiorcăi |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să smiorcăie |
| Participiu | smiorcăit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (pop. și fam.) a trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic.
- (v.intranz. și refl.) a plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.