silință
română
Etimologie
Din a sili + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /siˈlin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului silință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | silință | silințe |
| Articulat | silința | silințele |
| Genitiv-Dativ | silinței | silințelor |
| Vocativ | silință | silințelor |
- stăruință îndelungată, osteneală pentru a executa bine ceva, pentru a atinge un scop; efort susținut în muncă sau la învățătură; sârguință, străduință, strădanie, râvnă, zel.
Locuțiuni
- (loc.vb.) A-și da silința (sau toată silința ori toate silințele) = a se sili.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.