sens unic

română

Etimologie

Din sens + unic.

Pronunție

  • AFI: /sens 'u.nik/


Cuvânt compus

sens unic

  1. sistem de circulație a vehiculelor într-o singură direcție pe arterele cu mare afluență, putându-se folosi toată lățimea părții carosabile.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.