unic

română

Etimologie

Din latină unicus, franceză unique.

Pronunție

  • AFI: /'u.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
unic
Singular Plural
Masculin unic unici
Feminin unică unice
Neutru unic unice
  1. care este unul singur, numai unul în genul, de felul său.
  2. care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.