sechestru

română

Variante

Etimologie

Din franceză séquestre < latină sequester, sequestris.

Pronunție

  • AFI: /se'kes.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
sechestru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sechestru sechestre
Articulat sechestrul sechestrele
Genitiv-Dativ sechestrului sechestrelor
Vocativ sechestrule sechestrelor
  1. măsură de asigurare ordonată de justiție sau de fisc în cazul de neplată a unei datorii, constând în sigilarea bunurilor debitorului sau în darea lor în păstrare unei a treia persoane (până la vânzarea lor silită).
  2. (jur.) procedură care constă în încredințarea în mâinile unei terțe persoane, a unui bun asupra căruia există un litigiu, până la soluționarea litigiului.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.