scribe

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie scribe, care provine din franceză veche scribe < latină târzie scriba („secretar”), din scribere („a scrie, a trasa”). Cuvântul latin era folosit în limba populară pentru a reda greacă antică γραμματεύς (grammateús, „scrib, secretar”), care la rândul său era folosit pentru a reda ebraică סופר‏ (sofér, „secretar”).

Pronunție

  • AFI: /skɹaɪb/


Substantiv

scribe, pl. scribes

  1. (ist.) scrib; (spec.) copist, notar
    In Ancient Egypt, scribes often performed tedious tasks, such as copying texts by hand.
  2. (înv.) știutor de carte
  3. (tehn.) ac de trasat
  4. (umor.) scriitor; (spec.) jurnalist

Sinonime

  • 1: (ist.) amanuensis, scrivener, tabellion
  • 3: (tehn.) scriber
  • 4: writer, journalist

Cuvinte derivate

  • scribal
  • scribely

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to scribe
Infinitiv to scribe
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 scribes
Trecut simplu scribed
Participiu trecut scribed
Participiu prezent scribing
  1. a scrie
  2. a înscrie, a grava
  3. a nota, a înregistra
  4. (tehn.) a trasa

Sinonime

Cuvinte derivate

  • ascribe
  • circumscribe
  • describe
  • inscribe
  • prescribe
  • proscribe
  • transcribe

Cuvinte compuse

  • scribing iron

Cuvinte apropiate

  • shrive

Referințe




franceză

(français)

Etimologie

Din latină târzie scriba („secretar”), din scribere („a scrie, a trasa”). Cuvântul latin era folosit în limba populară pentru a reda greacă antică γραμματεύς (grammateús, „scrib, secretar”), care la rândul său era folosit pentru a reda ebraică סופר‏ (sofér, „secretar”).

Pronunție

  • AFI: /skʁib/


Substantiv

scribe m., scribes pl.

  1. (ist.) scrib; (spec.) copist, notar

Cuvinte derivate

  • scribouillage
  • scribouillard
  • scribouille
  • scribouiller

Vezi și

  • copiste

Referințe




interlingua

(interlingua)

Etimologie

Din scriber.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

  1. forma de prezent pentru scriber.
  2. forma de imperativ pentru scriber.




latină

(Latina)

Etimologie

Din scrībō.

Pronunție

  • AFI: /ˈskriː.be/


Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent imperativ activ pentru scrībō.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.