scrâșnet

română

Etimologie

Din a scrâșni + sufixul -et.

Pronunție

  • AFI: /'skrɨʃ.net/


Substantiv


Declinarea substantivului
scrâșnet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scrâșnet scrâșnete
Articulat scrâșnetul scrâșnetele
Genitiv-Dativ scrâșnetului scrâșnetelor
Vocativ scrâșnetule scrâșnetelor
  1. zgomot caracteristic provocat de strângerea fălcilor și frecarea dinților de jos cu cei de sus (în momente de mânie, de suferință etc.).
  2. (p.gener.) zgomot scârțâitor, strident; scârțâit.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.