scârțâitor

română

Variante

Etimologie

Din a scârțâi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /skɨr.ʦɨ.i'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
scârțâitor
Singular Plural
Masculin scârțâitor scârțâitori
Feminin scârțâitoare scârțâitoare
Neutru scârțâitor scârțâitoare
  1. care scârțâie, care produce un scârțâit; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.