scofâlcitură

română

Etimologie

Din a (se) scofâlci + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /sko.fɨl.ʧi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scofâlcitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scofâlcitură scofâlcituri
Articulat scofâlcitura scofâlciturile
Genitiv-Dativ scofâlciturii scofâlciturilor
Vocativ scofâlcitură scofâlciturilor
  1. adâncitură, cută formată pe obrajii persoanelor foarte slabe sau bătrâne.
  2. văgăună; făgaș.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.