sanctuar

română

Etimologie

Din latină sanctuarium, franceză sanctuaire.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
sanctuar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sanctuar sanctuare
Articulat sanctuarul sanctuarele
Genitiv-Dativ sanctuarului sanctuarelor
Vocativ sanctuarule sanctuarelor
  1. (adesea fig.) loc într-un templu sau într-o biserică socotit sfânt și interzis profanilor; (p.gener.) locaș de cult.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.