rostogolitor

română

Etimologie

Din a (se) rostogoli + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ros.to.go.li'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
rostogolitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rostogolitor rostogolitori
Articulat rostogolitorul rostogolitorii
Genitiv-Dativ rostogolitorului rostogolitorilor
Vocativ rostogolitorule rostogolitorilor
  1. lucrător care întoarce materialul pe toate fețele, pe vatra unui cuptor metalurgic (pentru a obține o temperatură uniformă), și-l aduce la ușa de scoatere din cuptor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.