rondou

română

Etimologie

Din franceză rondeau.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
rondou
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rondou rondouri
Articulat rondoul rondourile
Genitiv-Dativ rondoului rondourilor
Vocativ rondoule rondourilor
  1. loc de formă circulară (amenajat în grădină, în piețe, în localuri).
  2. manevră de întoarcere a unei nave, prin care aceasta își schimbă direcția de înaintare cu un unghi de 180°.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.