înaintare

română

Etimologie

Din a înainta.

Pronunție

  • AFI: /ɨ.na.inˈta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înaintare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înaintare înaintări
Articulat înaintarea înaintările
Genitiv-Dativ înaintării înaintărilor
Vocativ înaintare înaintărilor
  1. acțiunea de a înainta și rezultatul ei.
  2. avansare într-o funcție, într-o demnitate.
  3. (sport; concr.) totalitatea înaintașilor.
  4. dezvoltare, progres, propășire.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.