ronce

franceză

(français)

Etimologie

Din latină rŭmĭcem < rŭmex.

Pronunție

  • AFI: /ʁɔ̃s/


Substantiv

ronce f., ronces pl.

  1. mur, rug
  2. (fig.) dificultăți, vitregie a soartei
    Il trouve partout des ronces et des épines.

Cuvinte derivate

  • ronceraie
  • ronceux
  • roncier
  • roncière

Cuvinte compuse

  • ronce artificielle

Vezi și

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.