romanță
| Vezi și : romanța |
română
Etimologie
Din franceză romance, confer italiană romanza, germană Romanze.
Pronunție
- AFI: /ro'man.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului romanță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | romanță | romanțe |
| Articulat | romanța | romanțele |
| Genitiv-Dativ | romanței | romanțelor |
| Vocativ | ' | ' |
- compoziție muzicală vocală cu acompaniament instrumental, având un conținut liric, sentimental; p. ext. piesă instrumentală cu caracter asemănător.
- specie a poeziei lirice sentimentale, de obicei de inspirație erotică.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
piesă instrumentală cu caracter cantabil, melodic
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.