românie

română

Variante

Etimologie

Din român + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /ro.mɨˈni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
românie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ românie invariabil
Articulat românia invariabil
Genitiv-Dativ româniei invariabil
Vocativ românie invariabil
  1. (înv.) limba română.
  2. (în forma rumânie) condiție a țăranilor din Țara Românească dependenți de stăpânul feudal al moșiei (domn, boieri, mănăstiri); condiție de rumân; iobăgie.

Expresii

  • Pe românie = în românește, în limba română


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.