rimă
| Vezi și : rima |
română
Etimologie
Din franceză rime. Confer italiană rima.
Pronunție
- AFI: /'ri.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rimă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rimă | rime |
| Articulat | rima | rimele |
| Genitiv-Dativ | rimei | rimelor |
| Vocativ | ' | ' |
- repetare a sunetelor finale în două sau în mai multe versuri (începând cu ultima silabă accentuată); p. ext. potrivire a sunetelor finale a două cuvinte.
- cuvânt (ori segment dintr-un cuvânt) care rimează cu altul.
- vers.
Sinonime
- 3: vers
Cuvinte derivate
Traduceri
cuvânt care rimează cu alt cuvânt
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.