retenție

română

Variante

Etimologie

Din franceză rétention < latină retentio, retentionis.

Pronunție

  • AFI: /re'ten.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
retenție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ retenție retenții
Articulat retenția retențiile
Genitiv-Dativ retenției retențiilor
Vocativ retenție retențiilor
  1. oprire, reținere.
  2. acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate.
  3. reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide sau gaze) care în mod obișnuit sunt eliminate prin orificiile naturale.
  4. (chim.) proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.