resimți

română

Etimologie

Din franceză ressentir (după simți).

Pronunție

  • AFI: /re.sim'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
resimți
Infinitiv a resimți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 resimt, resimț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să resimtă, resimță
Participiu resimțit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a simți.
  2. (v.refl.) a simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare.
    Unele efecte se resimt asupra lui.
  3. a se face simțit, a avea repercusiuni.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.