resimțământ
română
Etimologie
Din verbul resimți + sufixul -ământ (după franceză ressentiment).
Pronunție
- AFI: /re.sim.ʦə'mɨnt/
Substantiv
| Declinarea substantivului resimțământ | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | resimțământ | resimțăminte |
| Articulat | resimțământul | resimțămintele |
| Genitiv-Dativ | resimțământului | resimțămintelor |
| Vocativ | ' | ' |
- (rar) resentiment.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
resentiment
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.