remite

română

Etimologie

Din latină remittere (cu sensuri după franceză remettre).

Pronunție

  • AFI: /re'mi.te/


Verb


Conjugarea verbului
remite
Infinitiv a remite
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 remit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să remită
Participiu remis
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a preda, a înmâna, a da.
  2. (v.tranz.) a renunța la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie.
  3. (v.tranz.) (rar) a amâna.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.