emerit

română

Etimologie

Din franceză émérite < latină emeritus.

Pronunție

  • AFI: /e.me'rit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
emerit
Singular Plural
Masculin emerit emeriți
Feminin emerită emerite
Neutru emerit emerite
  1. (ieșit din uz) calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa.
  2. experimentat, versat, priceput.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.