reign

engleză

(English)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: /ˈreɪn/


Substantiv

reign, pl. reigns

  1. domnie, putere, stăpânire


Verb


Conjugarea verbului
to reign
Infinitiv to reign
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 reigns
Trecut simplu reigned
Participiu trecut reigned
Participiu prezent reigning
  1. a domni, a stăpâni
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.