regala
| Vezi și : regală |
română
Etimologie
Din franceză régaler.
Pronunție
- AFI: /re.gaˈla/
Verb
| Conjugarea verbului (se) regala | |
| Infinitiv | a (se) regala |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) regalez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) regaleze |
| Participiu | regalat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) (livr.) a (se) ospăta bine, a (se) cinsti.
- (v.tranz.) a desfăta, a încânta.
- (v.tranz. și refl.) a dărui.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din regala.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru regala.
Etimologie
Din regală.
Pronunție
- AFI: /reˈga.la/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru regală.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.