rebeliune

română

Etimologie

Din franceză rébellion, germană Rebellion.

Pronunție

  • AFI: /re.be.li'u.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
rebeliune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rebeliune rebeliuni
Articulat rebeliunea rebeliunile
Genitiv-Dativ rebeliunii rebeliunilor
Vocativ rebeliune rebeliunilor
  1. act de violență sau de amenințare gravă săvârșit față de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuțiilor sale; (p.ext.) răzvrătire, revoltă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.