amenințare
română
Etimologie
Din a amenința.
Pronunție
- AFI: /a.me.nin'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului amenințare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | amenințare | amenințări |
| Articulat | amenințarea | amenințările |
| Genitiv-Dativ | amenințării | amenințărilor |
| Vocativ | amenințare | amenințărilor |
- acțiunea de a amenința și rezultatul ei.
- primejdie, pericol.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.