rebel

română

Etimologie

Din franceză rebelle < latină rebellis, germană Rebelle.

Pronunție

  • AFI: /re'bel/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
rebel
Singular Plural
Masculin rebel rebeli
Feminin rebelă rebele
Neutru rebel rebele
  1. (despre oameni; adesea substantivat) care ia parte activă la o rebeliune, care îndeamnă la rebeliune; răzvrătit.
  2. nesupus, recalcitrant.
  3. care arată nesupunere, care exprimă revoltă.
  4. (fig.) (despre păr) care nu se așază, nu stă pieptănat.
  5. (fig.) (despre boli) care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.