raie

Etimologie

Din franceză veche roie, care provine din galică transalpină *rica ‎(„arătură, brazdă”). Înrudit cu irlandeză veche rech.

Confer și latină riga.

Pronunție

• AFI: /ʁɛ/

Substantiv

raie f., raies pl.

1. (geom.) linie

   Tracer une raie au crayon.

2. (p.ext.) dungă, linie, vargă

   Ce cheval a une raie noire sur le dos.

3. (p.anal.) zgârietură, crestătură
4. (p.anal.) crăpătură (între fese)
5. (despre păr) cărare

   Se faire une raie.

6. (fiz.) rază, fascicul de lumină
7. (agr.) brazdă, arătură

Etimologie

Din latină raia.

Substantiv

raie f., raies pl.

1. (iht.) pisică-de-mare; (spec.) vatos, vulpe-de-mare

Etimologie

Din rayer.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru rayer.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru rayer.
3. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru rayer.
4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru rayer.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru rayer.

Etimologie

Din raire.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru raire.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru raire.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

Etimologie

Din raia.

Pronunție

• AFI: /ˈraje/

Substantiv

1. forma de plural pentru raia.

Etimologie

Din raiar.

Pronunție

• AFI: /ˈʁa.jɨ/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru raiar.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru raiar.
3. forma de persoana a III-a singular la imperativ afirmativ pentru raiar.
4. forma de persoana a III-a singular la imperativ negativ pentru raiar.