arătură

română

Etimologie

Din a ara + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /a.rə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
arătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arătură arături
Articulat arătura arăturile
Genitiv-Dativ arăturii arăturilor
Vocativ arătură arăturilor
  1. acțiunea de a ara; arat.
  2. pământ arat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.