radiotehnică

română

Etimologie

Din radiotehnic.

Pronunție

  • AFI: /ra.di.o'teh.ni.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
radiotehnică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ radiotehnică radiotehnice
Articulat radiotehnica radiotehnicele
Genitiv-Dativ radiotehnicei radiotehnicelor
Vocativ radiotehnico radiotehnicelor
  1. ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor.
  2. tehnica fabricării aparatelor pentru radiocomunicații.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.