răpciune
română
Etimologie
Origine îndoielnică.
Se consideră reprezentant al latină raptiōnem „șterpeleală” interpretat drept „culesul viei” (Pușcariu 1433; Tiktin); din latină *rapatiōnem < rapa, cu sensul de „recoltă de ridichi” (Drăganu, St. rum., 1-6; REW 7074a). Toate aceste explicații sunt forțate. Pușcariu, Lat. ti, 12, s-a gândit la o creație artificială a latiniștilor, soluție și mai puțin probabilă.
Prezența sufixului -ciune nu este o probă suficientă că acest cuvânt este moștenit, fiindcă acest sufix se poate atașa și la elemente slave (confer slăbiciune).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului răpciune | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răpciune | invariabil |
| Articulat | răpciune | invariabil |
| Genitiv-Dativ | lui răpciune | invariabil |
| Vocativ | - | - |
Sinonime
Traduceri
septembrie
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.