punguliță
română
Etimologie
Din pungă + sufixul -uliță.
Pronunție
- AFI: /pun.gu'li.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului punguliță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | punguliță | pungulițe |
| Articulat | pungulița | pungulițele |
| Genitiv-Dativ | punguliței | pungulițelor |
| Vocativ | punguliță | pungulițelor |
- diminutiv al lui pungă; punguță.
- (bot.) (Thlaspi arvense) plantă erbacee de culoare verde-deschis, cu miros neplăcut, cu flori mici, albe, dispuse în inflorescență.
Sinonime
- 1: punguță
- 2: (bot.) (reg.) țășculiță, punga-popii, tășcuța-ciobanului, buruiana-viermelui
Cuvinte apropiate
- pungaș, pungășoaică
- pungă
- pungăleală
- pungăli
- pungălire
- pungălit
- pungălitură
- pungășesc
- pungășeală
- pungășește
- pungăși, pungui
- pungășie
- pungășire, punguire
- pungășit, punguit
- punghiță, pungușoară
- pungi
- pungire
- pungit
- pungoci
- pungoi
Traduceri
punguță
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.