punguliță

română

Etimologie

Din pungă + sufixul -uliță.

Pronunție

  • AFI: /pun.gu'li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
punguliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ punguliță pungulițe
Articulat pungulița pungulițele
Genitiv-Dativ punguliței pungulițelor
Vocativ punguliță pungulițelor
  1. diminutiv al lui pungă; punguță.
  2. (bot.) (Thlaspi arvense) plantă erbacee de culoare verde-deschis, cu miros neplăcut, cu flori mici, albe, dispuse în inflorescență.

Sinonime

  • 1: punguță
  • 2: (bot.) (reg.) țășculiță, punga-popii, tășcuța-ciobanului, buruiana-viermelui

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.