pungălitură

română

Etimologie

Din a pungăli + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /pun.gə.li'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pungălitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pungălitură pungălituri
Articulat pungălitura pungăliturile
Genitiv-Dativ pungăliturii pungăliturilor
Vocativ pungălitură pungăliturilor
  1. (pop.) faptul de a pungăli; (concr.) cusătură neîngrijită, neglijentă; pungăleală.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.