pufnitură

română

Etimologie

Din a pufni + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /puf.ni'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pufnitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pufnitură pufnituri
Articulat pufnitura pufniturile
Genitiv-Dativ pufniturii pufniturilor
Vocativ pufnitură pufniturilor
  1. faptul de a pufni; aer expirat cu putere și zgomot pe nări; pufnet.
  2. zgomot specific produs de cel care pufnește.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.