pruna

Vezi și : prunã, prună, prüna

română

Etimologie

Din prună.

Pronunție

  • AFI: /ˈpru.na/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru prună.





catalană

(català)

Etimologie

Din latină populară *prūna < latină prūnum („prună”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈpɾu.na/
  • (central, oriental) AFI: /ˈpɾu.nə/


Substantiv

pruna f., prunes pl.

  1. (bot.) prună

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • pruna cascavell
  • pruna clàudia
  • pruna de cor de bou
  • pruna de frare llarg
  • pruna pansa
  • pruna salvatge

Expresii

  • com una pruna
  • de prunes agres
  • ni pruna

Referințe




latină

(Latina)

Etimologie

Inevitabil din proto-indo-europeană *prews- („a îngheța; a arde”).

Pronunție

  • AFI: /ˈpruː.na/


Substantiv


Declinarea substantivului
prūna
f. Singular Plural
Nominativ prūna prūnae
Genitiv prūnae prūnārum
Dativ prūnae prūnīs
Acuzativ prūnam prūnās
Ablativ prūnā prūnīs
Vocativ prūna prūnae
  1. cărbuni încinși; spuză

Descendenți

  • aromână: sprunã
  • catalană: espurna
  • italiană: brunice

Vezi și

  • carbō

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.