pribeag

română

Etimologie

Din slavă (veche) prĕbĕgŭ.

Pronunție

  • AFI: /priˈbe̯ag/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
pribeag
Singular Plural
Masculin pribeag pribegi
Feminin pribeagă pribege
Neutru pribeag pribege
  1. care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin.
  2. refugiat, fugar, emigrant.
  3. singur, izolat, răzleț.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
pribeag
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pribeag pribegi
Articulat pribeagul pribegii
Genitiv-Dativ pribeagului pribegilor
Vocativ pribeagule pribegilor
  1. persoană care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin.
  2. om refugiat, fugar, emigrant.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.