pribeagă
română
Etimologie
Din pribeag.
Pronunție
- AFI: /priˈbe̯a.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pribeagă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pribeagă | pribege |
| Articulat | pribeaga | pribegele |
| Genitiv-Dativ | pribegei | pribegelor |
| Vocativ | pribeago | pribegelor |
- persoană care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinară; străină.
- persoană refugiată, fugară, emigrantă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.