predispune

română

Etimologie

Din franceză prédisposer (după dispune).

Pronunție

  • AFI: /pre.dis'pu.ne/


Verb


Conjugarea verbului
predispune
Infinitiv a predispune
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 predispun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să predispuie
Participiu predispus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva.
  2. (v.tranz.) (med.) a face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.