plugușor

română

Etimologie

Din plug + sufixul -ușor.

Pronunție

  • AFI: /plu.gu'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
plugușor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plugușor plugușoare
Articulat plugușorul plugușoarele
Genitiv-Dativ plugușorului plugușoarelor
Vocativ plugușorule plugușoarelor
  1. diminutiv al lui plug; pluguleț, pluguț.
  2. plug împodobit cu hârtie colorată, cu flori etc., cu care umblă flăcăii în ajunul Anului nou, recitând colinde, sunând din clopoței, pocnind din bici etc.; (p.ext.) datina uratului de Anul nou în folclorul românesc, precum și versurile care se rostesc cu această ocazie; pluguleț, plug.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.