ajun

română

Etimologie

Din a ajuna (derivat regresiv). Alternativ din latină iaiūnus, probabil prin disimilare *aiūnus.

Confer spaniolă ayuno, franceză jeun, jeûne și italiană digiuno.

Pronunție

  • AFI: /a'ʒun/


Substantiv


Declinarea substantivului
ajun
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ajun ajunuri
Articulat ajunul ajunurile
Genitiv-Dativ ajunului ajunurilor
Vocativ ajunule ajunurilor
  1. zi sau, (p.ext.), perioadă de timp care precede un eveniment.
  2. faptul de a ajuna; post (negru).
  3. zi în care se ajunează.

Sinonime

Cuvinte compuse

  • Moș Ajun

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.